Anxietatea
În dicționare, fie ele explicative sau de specialitate anxietatea este descrisă ca un sentiment de neliniște, sau o stare de nervozitate, de îngrijorare, sau de teamă față de un eveniment ce se va întâmpla sau ce s-ar putea întâmpla, eveniment al cărui rezultat rămâne până în ultima clipă incert.
În câteva cuvinte: anxietatea este o frică fără însă a avea și obiectul ei!
Anxietatea are multiple manifestări: ca o neliniște, o îngrijorare sau nervozitate dacă este o formă ușoară, sau ca o amenințare iminentă, spaimă sau panică dacă este intensă.Sigur că nivelurile de manifestare diferă în funcție de constituția mentală, de la persoană la persoană și nu în ultimul rând de situație.
Tracul - majoritatea actorilor mărturisesc că întotdeauna au trac cu câteva momente înainte de a intra pe scenă - sau teamă de a vorbi în public, timiditatea resimțită atunci când interacționăm cu persoane necunoscute, îngrijorarea și tensiunea sunt simptome ale anxietății.
Între anumite limite anxietatea este un fenomen absolut normal, senzațiile pe care le resimțim sunt semnale ce ne avertizează că trebuie să luăm măsuri, că vrem nu vrem se declanșează mecanismele de apărare cu care suntem dotați. Este normal ca toate situațiile noi, nefamiliare - un examen important sau un eveniment semnificativ - să determine anxietate sau nervozitate. Deși aceste situații nu ne amenință siguranța și integritatea fizică, ele ne pot face să ne simțim "amenințați" de potențialul jenant al situației – teama că am putea face o greșeală, teama de a nu fi acceptat sau mai rău, respins direct și fără menajamente – și anume, că ne vom face de râs!
Atunci când se manifestă cu o intensitate acceptabilă, anxietatea are și părți bune! Odată declanșată starea de alertă, toată atenția se concentreză pe evenimentul declanșator, capacitatea de a face față eventualelor probleme crește, astfel un nivel scăzut, moderat al anxietății ajută în activarea potențialului și creșterea sa spre maximum în situații care implică performanță. Exemplele sunt multiple: atleți, interpreți de înaltă ținută artistică, actori, etc., și sunt convinsă că vă aduceți aminte câteva situații în care starea de anxietate v-a ajutat!
Sunt și momente însă când un nivel ridicat al anxietății interferează cu performanța, când prea multă anxietate îi poate determina pe oameni să se simtă copleșiți sau chiar să fie puși în imposibilitatea de a acționa pentru a ieși din situația stresantă. În unele cazuri extreme nivelul de anxietate este atât de ridicat încât se poate instala o ”paralizie” temporară ce ne poate pune viața în pericol!
Pentru persoanele care se confruntă cu tulburări de anxietate, simptomele sunt simțite ciudat și confuz la început. Sunt situații când simpomele se manifesta fizic și chiar fiziologic - de obicei senzațiile sunt puternice şi supărătoare (stări de vomă, dureri, etc). În alte situații sentimentul de teamă, fără niciun motiv aparent, că ceva rău s-ar putea întâmpla, sperie, face ca persoană să se simtă neprotejată, într-o permanentă și irațională stare de alertă. Un astfel de bombardament constant al grijilor poate face o persoană să se simtă copleșită de cel mai neînsemnat lucru. Toate acestea contribuie la diminuarea capacității de concentrare, la scăderea încrederii în sine și în cei din jur, la tulburări de somn, la scăderea poftei de mâncare și în anumite cazuri chiar și la neglijarea aspectului exterior, deși acesta din urmă este un simptom ce ține de depresie mai mult decât de anxietate.
La adulţii tineri anxietatea este asociată frecvent cu nivele de aspiraţie excesiv de înalte şi cu stabilirea unor scopuri imposibile. Eşecul este întotdeauna asociat cu scăderea stimei de sine și are ca rezultat direct retragerea în sine şi susceptibilitate crescută la stresorii din mediu care produc atât anxietate, cât şi reacţii de tip depresiv.
La vârstnici anxietatea este frecvent asociată cu: nemulţumire şi supărare refulată; teama de a fi abandonaţi şi de a rămâne singuri îi împiedică de obicei să-şi exprime deschis nemulţumirile.
În general persoanele cu tulburări de anxietate evită să vorbească despre grijile lor, gândindu-se că ceilalți nu înțeleg prin ce trec ei, și se tem să nu fie judecate pe nedrept, sau considerate slabe sau speriate. Aceste persoane se autoblamează, se simt stânjenite sau rușinate sau consideră că anxietatea reprezintă o slăbiciune sau un eșec personal.
Simptomele anxietății pot împiedica o persoană în a merge în anumite locuri sau în a se angaja în activități care le făceau plăcere.
Anxietatea cronică este un fenomen patologic pentru că ameninţarea este percepută doar la nivel inconştient. Stimulul real anxiogen a dispărut de mult, dar individul pare să nu fie conştient de acest lucru. Astfel, subiectul crede că trebuie să-şi menţină nivelul subconştient de vigilenţă, ceea ce se traduce în anxietate.
Psiholog Hiriza Andreea
Pentru a vă ajuta să depăşiţi probleme de tipul celor explicate mai sus, vă invit să discutam la o şedinţă de psihoterapie.